Aportul turismului la progresul economic al unui stat, impulsionează autorităţile publice să administreze strategii de politică economică cu un caracter tot mai accentuat, menite să înglobeze activitatea turistică printre fondurile de acţiune asupra evoluţiei economice şi reglementării teritoriale.

Dacă pentru unii actori sociali turismul a reprezentat un constituent elementar – ilustrând chiar punctul care a stimulat economia unui stat până la acel prag de expansiune care l-a clasat în topul ţărilor dezvoltate, pentru alte state, supradimensionarea turismului a avut o succesiune de repercusiuni negative precum alterarea valorilor culturale, sociale, dar mai ales devastarea mediului înconjurător.
 Conform dezbaterilor actuale susţinute pe tema acestui subiect, se pare că societatea contemporană se axează cu precădere spre stimularea unui turism responsabil, considerat drept cel mai eficace procedeu de îmbunătăţire şi chiar de combatere a repercusiunilor negative ale turismului asupra ambientului.

Încercarea de a practica un turism responsabil are un aport semnificativ şi în România, aspect redat prin diverse acţiuni derulate în mai multe puncte ale ţării cu sprijinul agenţiilor locale pentru Protecţia Mediului. Acestea sunt ilustrate prin sistematizarea unor acţiuni, cum ar fi expoziţiile, diverse dezbateri pe aspecte ecologice, marşuri, realizarea unor montaje video pentru a motiva opinia publică, campanii de adunare a deşeurilor toxice, plantări de copaci etc. Toate acestea au apărut ca o urmare a faptului că industria turismului este destul de greu de controlat, deoarece nu îşi poate permite să-şi limiteze fluxurile comerciale, chiar dacă nivelul acestora afecteză viitorul comunităţii locale.

Un astfel de exemplu îl constituie Pădurea Letea – cea mai veche rezervaţie naturală declarată din România, considerată drept cea mai nordică pădure subtropicală din Europa.

Deşi este un patrimoniu de mare interes al României, acest areal care face parte din reţeaua NATURA 2000 – reţea care cuprinde ansamblul habitatelor naturale de maximă relevanţă la nivel european, ignoranţa comunităţii locale contrastează puternic cu imensa importanţă a biodiversităţii a acesteia.

Secţiuni alternative de deşert, cu vegetaţie caracteristică acestor ţinuturi, porţiuni de pădure de stejari de luncă seculari cu vegetaţie specifică de pădure subtropicală, hergheliile de cai sălbatici şi sălbăticiţi au făcut din Pădurea Letea un obiectiv turistic care atrage un număr semnificativ de turişti. Deşi, în primă fază, acest aspect generează o succesiune de beneficii, absenţa unei soluţii viabile de a întreţine aceste resurse conduce la degradare.

Fără îndoială, este o prioritate să mărim aria ţinuturilor ocrotite şi să îmbunătăţim funcţionarea societăţilor contemporane care trebuie să fie dirijată într-un sens mai puţin devastator, deoarece protejarea doar a unor suprafeţe nu reprezintă o alternativă care să persiste pe termen lung.