„În timp ce impactul COVID-19 se va diminua în cele din urmă, schimbările climatice exercită o presiune crescândă asupra sistemelor socio-ecologice și vor continua să facă acest lucru și mai mult în anii următori. Nu ar trebui să pierdem din vedere alte provocări care urmează să se producă și să recunoaștem că, având în vedere situația actuală, curba de tranziție către o economie cu emisii reduse de carbon poate deveni mai abruptă, expunând comunitățile noastre la tranziții mai mari și riscuri climatice fizice. Actorii implicați în acțiuni climatice ar trebui să considere experiența actuală cu COVID-19 ca un avertisment pentru realitatea noastră climatică: știm că eșecul de a investi în infrastructură și în sistemele necesare pentru a răspunde la schimbare costă vieți. ” (136).                                                                                                                                

Acclimatize

                                                                                                                             CarbonBrief caută să găsească consecințele emisiilor ca urmare a pandemiei coronavirusului. Cu toate acestea, cercetătorii constată că, în prezent, prognoza impactului pandemiei asupra emisiilor globale de carbon este aproape imposibilă și, anume, datorită raportării rare de la diferite organisme și a incertitudinii cu privire la durata de carantinare. De asemenea, este dificil să atribui schimbări pandemiei din cauza altor motive potențiale pentru care cererea de combustibili fosili a scăzut și din cauza recentei scăderi a prețurilor petrolului. Multe prognoze încearcă să compare scăderea emisiilor cu alte evenimente, cum ar fi criza financiară mondială din 2008-2009 sau epidemia SARs. Cu toate acestea, există „o mulțime de date care pot fi folosite pentru a indica schimbări semnificative, deși incerte, ale emisiilor de CO2, ca urmare a crizei coronavirusului”. (137)

În ciuda unei ușoare reduceri a emisiilor de CO2, concentrația atmosferică de CO2 va crește în continuare și va avea un impact redus asupra modificărilor pe termen lung.

Într-o opinie publicată în Foreign Policy (~Politica Internațională”), fostul Director principal al Consiliului Național de Securitate al SUA, Jason Bordoff, declara că „COVID-19 poate oferi unele beneficii climatice pe termen scurt prin reducerea consumului de energie sau chiar beneficii pe termen mai lung dacă stimularea economică va fi legată de obiectivele climatice – sau dacă oamenii se obișnuiesc cu telecomunicațiile și, astfel, folosesc mai puțin petrol în viitor … Cu toate acestea, orice beneficii climatice de pe urma crizei COVID-19 sunt probabil trecătoare și neglijabile.” (139)

 „În perioada inițială a crizei financiare mondiale din 2008, emisiile globale de CO2 provenite din combustia fosilă și producția de ciment au scăzut cu 1,4%, ajungând să crească doar cu 5,9% în 2010. Iar criza, de această dată, ar putea avea un impact pe termen mai lung asupra mediului înconjurător – cu un cost mult mai mare pentru sănătatea umană, securitate și viață – dacă face ca eforturile globale de abordare a schimbărilor climatice să deraieze”. (140)

Pachetele de stimulare economică pentru recuperarea din pandemie pot include investiții și prioritizarea energiei cu emisii reduse de carbon sau a tehnologiei eficiente din punct de vedere energetic, în special pentru asistență în sectoarele cu consum intens de carbon.

Experții consideră că pandemia COVID-19 este o oportunitate de a pune la îndoială modelul de creștere a volumului, care este adesea utilizat de organizațiile internaționale de turism și de a recunoaște vulnerabilitatea industriei la schimbările climatice (142).

Noam Bar-Zemer, consilierul HyperGiant pentru climă, avertizează că va fi dificil să sperăm că emisiile de CO2 vor scădea în cantitate de miliarde de tone din cauza blocărilor globale. Criza gazelor cu efect de seră este o problemă masivă, complexă, care necesită soluții pe termen lung (143).

Human Rights Watch raportează că, în SUA, APE a decis să „nu penalizeze companiile care nu respectă cerințele federale de monitorizare sau raportare dacă ar putea atribui neconformitatea lor pe seama pandemiei. Și în ultimele zile a anunțat o revenire la normele privind emisiile de mașini, ce au constituit o piesă centrală a eforturilor SUA de a reduce emisiile de gaze de seră.” (144).

Experții în schimbări climatice prezic că efectele căderii economice din pandemie creează oportunități pentru trecerea energiei spre alternative mai curate. Potrivit Asociației Internaționale a Energiei (AIE), sursele regenerabile de energie au fost deja proiectate să devină singura sursă de energie, în creștere pentru 2020. Sursele cu emisii scăzute de carbon sunt gândite să depășească pentru prima dată cărbunele în producerea de electricitate (146).

Guvernul francez a fost de acord să salveze Air France cu condiția ca și compania aeriană să implementeze standarde mai stricte de emisii. Potrivit FlightGlobal, „Guvernul francez dorește ca Air France să reducă la jumătate emisiile totale de carbondioxid pe pasager-kilometru până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2005. Acest lucru este în conformitate cu planurile deja stabilite de compania aeriană. Cu toate acestea, obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 pentru zborurile interne este chiar și mai strict: ministrul finanțelor solicită o reducere de 50% până la sfârșitul anului 2024.” (147)

Schimbările climatice pot duce la răspândirea crescută a bolilor infecțioase. „Schimbările climatice au determinat deja condiții mai favorabile răspândirii unor boli infecțioase, inclusiv boala Lyme, boli generate de apă – cum ar fi Vibrio parahaemolyticus, care provoacă vărsături și diaree și boli transmisibile prin țânțari – cum ar fi malaria și febra ”dengue”. Riscurile viitoare nu sunt ușor de prevăzut, dar schimbările climatice lovesc puternic pe mai multe fronturi care contează atunci când și acolo unde apar agenții patogeni, incluzând tiparele de temperatură și precipitații. Pentru a ajuta la limitarea riscului de boli infecțioase, ar trebui să facem tot ce putem pentru a reduce considerabil emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade”. (148)

Comportamentul forțat de mediu ca rezultat al COVID poate duce la „efect de revărsare”. „Multe dintre aceste schimbări temporare durabile au fost efecte secundare accidentale ale răspunsului nostru la pericolul virusului, mai degrabă decât motivate de preocuparea noastră pentru planetă. Cu toate acestea, dacă vom continua să mergem pe jos și cu bicicleta mai mult, poate însemna că vom prelua alte comportamente pro-planetă, pe care psihologii de mediu le numesc generic „efectul de revărsare”. De exemplu, reciclarea materialelor plastice ne poate amplifica identitatea ca persoane care au grijă de protejarea planetei noastre, ceea ce în schimb ne-ar putea face să dorim să mâncăm mai puțină carne”. (149)

Euromonitor International consideră că tendința „traiului sănătos” s-a accelerat în timpul pandemiei. Consumatorii acordă prioritate bunăstării fizice și mentale, sunt mai conștienți în a consuma diete pe bază de plante (știind că virusul este originar din produsele de origine animală) și folosesc mai frecvent aplicații preventive pentru sănătate (150).

Odată cu creșterea așteptată a turismului bazat pe natură datorată COVID, o expunere mai mare la natură poate duce la comportamente pro-mediu. „Cercetările indică faptul că această scufundare mai mare în natură ne poate schimba și atitudinile față de mediul înconjurător. Matthew White, psiholog de mediu la Universitatea din Exeter, a efectuat un studiu de anvergură, înainte de izbucnirea Covid 19, care a demonstrat o corelație pozitivă între expunerea noastră la lumea naturală și comportamentele pro-mediu, cum ar fi plantarea copacilor sau gestionarea gardurilor vii pentru păsări. Există, de asemenea, dovezi care sugerează o legătură cauzală între timpul petrecut în natură și un comportament mai durabil, deși acest lucru este mai puțin bine documentat” (151).

Un studiu realizat de Stefan Gössling, Daniel Scott și C. Michael Hall în The Journal of Sustainable Tourism (”Revista pentru Turism Durabil”) scoate în evidență esențialul: „Această evaluare rapidă a oferit o imagine de ansamblu asupra crizelor în curs de desfășurare până la sfârșitul lunii martie 2020, prezentând comparații cu crize anterioare. Odată cu amploarea pandemiei de COVID-19, apare nevoia urgentă de a nu reveni la activitățile obișnuite atunci când criza se va încheia mai degrabă decât oportunitatea de a reconsidera o transformare a sistemului turistic global mai aliniat la ”Obiectivele de Dezvoltare Durabilă” (ODD). Acest lucru ridică un număr considerabil de întrebări conexe și de nevoi de cercetare, cum ar fi: dacă pandemia va sprijini naționalismul și frontierele mai restrânse chiar și pe un termen mai îndelungat; rolul turismului intern în redresare și transformarea de durată către destinații mai rezistente; răspunsurile cererii comportamentale ale turiștilor pe termen scurt și lung, incluzând călătoriile de afaceri și adoptarea pe scară largă a videoconferințelor; stimulul financiar și consecințele acestuia asupra austerității și atenuării schimbărilor climatice; precum și perspectivele lumii asupra ODD. Mai exact, în ceea ce privește această din urmă temă, pandemia ridică întrebări legate de vulnerabilitate, întrucât locurile de muncă slab plătite în turism au fost afectate în mod disproporționat de criză, iar indicațiile timpurii arată că impactul turismului în țările cu venituri mai mici va fi în mod disproporționat, considerabil mai mare. COVID-19 oferă lecții izbitoare industriei turismului, factorilor de decizie politică și cercetătorilor în turism despre efectele schimbărilor globale. Provocarea este acum de a învăța la modul colectiv din această tragedie globală pentru a accelera transformarea turismului durabil.” (152).