„Ideal ar fi ca veniturile, care se obțin din PGL-uri, să se ducă către bugetul local”

Ștefania Dumitru este autoarea „Ghidului de Bune Practici de igienă și producție culinară” creat de Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23.  Am vorbit despre importanța susținerii și promovării gastronomiei tradiționale românești în cadrul dezvoltării turismului responsabil din Romania. 

Cum v-ați alăturat la conceperea acestui proiect derulat de Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23?

Plecând de la nevoile, de la subzistența oamenilor din Delta Dunării.  Ivan Patzaichin s-a  născut  acolo, cunoaște bucătăria specifică zonei, iar multă lume care merge în Deltă se cazează la particulari și consumă alimente din bucătăriile particulare. A fost o perioadă când nu exista o formă legală pentru acest lucru, iar cu ajutorul ANSVSA( Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor) am inițiat acest proiect. Ei s-au luptat foarte mult, la nivel european, astfel încât să se accepte excepții de la regulamentul 852 și 853( regulament privind igiena produselor alimentare). Am reușit să mergem până la capăt, astfel încat să se publice modificarea ordinelor.

Considerați că, din lipsa unui impuls național mai articulat, există o tendință în România, ca astfel de proiecte să fie concepute, mai degrabă, de la firul ierbii, din inițiative ale societății civile ?

Din păcate, ar trebui să fie o tendință mai amplă la nivel de societate civilă, dar suntem prea puțin cristalizați pentru acest lucru. Probabil că este vorba de acea cutumă,  de ideea de cooperativă. Când vorbim despre asociație ne gandim la cooperativă(cu încărcătura semantică pe care o cunoaștem din comunism), deși există cooperative agricole în vestul țării, în zona Aradului, Oradea, care funcționează foarte bine. Românii trebuie să înțeleagă faptul că mic fiind nu reușești să faci nimic singur.

Ne e frică de cuvantul „cooperativă”?

Ne e frică de cuvantul asociație, ne e frică că nu ar fi destulă întelegere în formatul ăsta. Eu am văzut exemplul în Franța, unde am vizitat recent o podgorie. Exista acolo o asociație cu 1800 de membri: cel mai mic avea jumătate de hectar de vie, cel mai mare 10 hectare(10 hectar este enorm în zona Provence). Această cooperativă a fost făcută pe fonduri europene și reprezintă o afacere care se învarte după soare, foarte profitabilă. Acolo se poate pentru  că există și o altă cultură. Se va putea și la noi în condițiile în care oamenii vor reuși să treacă de interesul personal. E loc pentru toată lumea.

Cum credeți că s-ar putea închega o astfel de comunitate?

Contează foarte mult autoritatea publică, locală, dar și gospodarul la nivel local. Dacă toți acești actori sunt prezenți, totul merge foarte bine.Unde nu, se implică asociațiile, care târâsc, cumva, comunitatea locală. De asemenea, se implică oameni care mișcă ceva, ca cei de la Colinele Transilvaniei. Se implică și oameni din București, care  au foarte multă energie, cum este Ioana Pătrășcoiu, de la Oltenia și Muntenia Brunch. Aceste inițiative au reușit să strângă comunități. după ce oamenii au văzut că proiectele lor sunt profitabile, iar de aici oamenii se inspiră, se mișcă, acceptă și se înțeleg între ei.

Cum ar putea fi îmbunătățită infrastructura instituțională, dar și asociativa pentru dezvoltarea unui turism responsabil?

Turismul responsibil implică foarte multe lucruri. Din păcate, cea mai mare asociație ANTREC întampină uneori dificultăți în a-și îndeplini misiunea deoarece are foarte mulți membri. Știm că destinațiile turistice ca Fundata, Moieciu sunt sufocate, iar patronii de pensiuni sunt oameni care vin cu bani  din altă zonă, și care-și dezvoltă respectiva afacere doar prin prisma profitului. Turismul responsabil înseamnă să oferi omului care trăiește tot timpul în acea zonă turistică , o altă modalitate de a-și câștiga venitul. Acest lucru ar implica și păstrarea tradițiilor, dar și dezvoltare. Într-adevăr, gastronomia nu este ceva static.  E primul an, într-adevăr, când avem o lege a gastronomiei romanești. Este foarte bine atât timp cât nu se transformă în bâlciuri locale cu mici, bere și ceafă cu cartofi prăjiți.  Oamenii care produc și oferă aceste alimente spre consumul turistului trebuie să fie responsabili. Ce pun ei pe masa turistului, trebuie să fie și pe masa copilului lor. Turiștii vor meru ceva autentic, dar safe

Dezvoltarea turismului responsabil ar putea umple golul economic și social lăsat de dezindustrializarea din zona Deltei ?

Absolut. Practic, e singura șansă pe care o avem. Soluțiile se vor cerne în timp. Ideal ar fi ca veniturile care se obțin din PGL-uri(„Punctele gastronomice locale”) să se ducă către bugetul local, și nu către bugetul de stat. E simplu. Comunitatea și conducătrorii comunității locale, în speță primarii și consiliile locale, ar fi mult mai interesați să încurajeze activitatea și s-o țină sub control.