Criza turismului, între depresie și provocări
Viitorul post corona nu-l știm. Problema însă nu este să ajungem la status quo-ul de dinaintea crizei, ci să învățăm despre beneficiile (sau pagubele) venite din turism.
Vom vedea și auzi multe povești dureroase în următoarele câteva luni. Vom vedea cum sunt speculate necazurile și pierderile. Știm și trebuie să ne pregătim pentru manipulări și însăilări facile, corecte politic. Vocilor lucide li se va opune zgomotul făcut de imbecili (folosesc cuvântul imbecil în sens filosofic, așa cum l-a definit Carlo M. Cipolla în „ Legile fundamentale ale imbecilității umane”).
Dacă ne propunem câteva filtre critice, atunci să reflectăm la câteva repere esențiale.
# Dacă turismul a ajutat la susținerea unui activ sau a unei întreprinderi înainte de pandemie, atunci contribuția la calitatea vieții dintr-o comunitate ar trebui documentată, afirmată, nu uitată. Și (invers), dacă turismul a dus la deteriorarea vieții oamenilor sau mediului atunci și acest aspect este nevoie să fie documentat în așa fel încât să descurajeze revenirea obiceiurilor proaste, păguboase.
# Un flux de venituri (mai mare sau mai mic) a secat brusc, dar știm la fel de bine că forțele care au determinat creșterea inexorabilă a turismului rămân pe loc.
# Înainte de începerea oricărei recuperări – indiferent că va dura luni sau ani – acum este momentul pentru autorități, dar și pentru cetățeni să planifice nu doar modul de recuperare. O prioritate ar fi evitarea impulsului de a restabili status quo-ul de dinainte. „Oportunitățile” vor fi speculate. Vor apărea dezvoltatori care vor împinge soluții rapide înfășurate în promisiuni de locuri de muncă, dar care se evaporă în momentul în care construcția este terminată sau abandonată. La fel, vor fi raportate mari succese în sosirile de turiști sau proiecte de amploare. E un moment pentru planificarea înțeleaptă a administrării destinației turistice. Acum ar fi potrivit ca „destinațiile” să convoace – de la distanță, dacă nu încă personal – dezbateri non formale, sincere. Nu este suficient să ceri scutiri de taxe sau subvenții (nu că nu ar trebui luate în considerare).
# Foarte puține destinații lucrează pentru beneficiul locuitorilor, comunității. Ba, de multe ori, locuitorii cam încurcă socotelile. Așa cum pacienții încurcă sistemul de sănătate. Conducerile comunităților pot colabora cu cetățenii pentru o nouă abordare. Cu planuri bine făcute în perioada asta, recuperarea ar putea deveni, de fapt, o nouă epocă de aur a turismului, o perioadă a locurilor bine administrate și a călătoriilor benefice pentru turiști, pentru locuitori și pentru conservarea naturală și culturală.
# Este timpul ca întreprinderile și destinațiile din domeniul ospitalității și turismului să preia controlul vizibilității, prezenței și reputației lor digitale, comunicării și marketing-ului și, cel mai important și mai important, distribuția. Nu ar trebui să mai depindă din nou de lanțurile de valori străine și dominante pe piață, unde majoritatea cheltuielilor turistice nu merg în destinație, la afacerile locale și la oameni, iar venitul se scurge din comunități la conglomeratele globale care nu au niciun interes pentru destinație și furnizori, ci doar pentru propriul bilanț și valoarea acțiunilor.
# Transformarea digitală este modalitatea ideală de a realiza doar acest lucru. Acum este momentul să ne implicăm, să creăm și să furnizăm capacitatea locală, educația și instruirea, democratizarea tehnologiei etc., pentru a permite tuturor întreprinzătorilor din sectorul ospitalității să preia controlul pentru dezvoltarea turismului durabil, acum la (re)început de drum.
Este prea mult și greu de așteptat? Da, desigur. Dar acum este momentul să (ne) cerem, să ne propunem foarte multe. Poate fi vorba de un moment 0, în care toată lumea începe de la același nivel, de la aceeași linie de start. Nu însă și de la aceeași experiență, viziune și cam tot ceea ce înseamnă capital cu toate sensurile pe care le incumbă. Totuși…
Articol preluat de aici.
Comentarii
Comentariile sunt inchise.