Cu ceva vreme în urmă, am întâlnit niște greci frumoși la suflet, cu foc în priviri, pasiune în povestiri și căldură în inimă. Era cea mai autentică echipă de promotori ai aerului de Grecia, ai ospitalității locale, ai spiritului elen de a înțelege turismul. Întâlnirea cu ei la Târgul de Turism al României a fost un moment a cărui semnificație s-a relevat mai târziu, pentru mine. Ei ne vorbeau despre tărâmul natal, unde și-au derulat evoluția ca oameni, acolo unde contează mult ideea de familie și de tradiție, acolo unde au construit în ani un eșafodaj de business în turism. Acest loc este Insula Ammouliani din Marea Egee, un teritoriu micuț, de doar șase km pătrați, dar o bijuterie a naturii cu care se poate mândri Peninsula Halkidiki, loc protejat de sfințenia Muntelui Athos aflat în apropiere. Deja a devenit cunoscut și multor români.

Am avut în sfârșit și bucuria de a vizita această destinație, prin bunăvoința unor dragi prieteni jurnaliști, deja cunoscători ai acestui spațiu grecesc și am fost onorată de ospitalitatea încântătoare a echipei de antreprenori de care vorbeam la început, pe care-i întâlnisem în România – o familie frumoasă și dedicată întâmpinării turiștilor din întreaga lume.   

Magia s-a petrecut și atmosfera din Ammouliani m-a cucerit pe loc. La aproape 750 de km depărtare de România, apoi, cu feribotul din localitatea Tripiti, am ajuns în 15 minute. Sub un cer senin, se devăluia o insulă pitorească, între brațul Sithonia și brațul Athos.

Este singura insulă din Macedonia Centrală locuită în permanență, care, până în 1925, aparținuse Mânăstirii Sfânta Vartopedi de pe Muntele Athos și era locuită doar de călugări. 

Zilele petrecute în Ammouliani au fost pline de frumos. Amprenta pe care soții Nikitas Martigakis și Kaiti Tsakni o lasă asupra turismului practicat pe insulă este aparte. De ani buni, de prin 1980, în lume, un concept turistic din ce în ce mai răspândit a căpătat greutate: turismul responsabil. A fost inițiat de expertul britanic Harold Goodwin, promovat și de italianul Maurizio Davolio și îmbrățișat de mulți alți specialiști pe glob, inclusiv de formatori de opinie din România, cum este echipa construită în ani de Aurel Borșan. Conceptul promovează ideea locurilor mai bune de locuit atât pentru localnici cât și pentru turiști, a comunităților care prosperă atunci când și călătorii dar și localnicii care îi primesc se simt comfortabil și au experiențe memorabile din interferența unora cu ceilalți. Un turism responsabil apare când turiștii tratează cu grijă zonele vizitate, iar localnicii îi integrează pe aceștia vieții și tradițiilor lor. Generic, „reprezentanții” localnicilor sunt antreprenorii zonei, hotelieri, comercianți, oameni de afaceri, coordonatori ai administrațiilor locale. În urma unui asemenea comportament, se constată cum diferite comunități devin sau se mențin ca destinații turistice prospere economic. Ei leagă dezvoltarea activităților turistice de necesitățile comunității locale.

Un asemenea sentiment mi-a fost generat în Ammouliani, de patronii și managerii cu care ne-am întâlnit și care ne-au oferit experiențe de petrecere a timpului atractive, interesante și pline de bogație sufletească. La 300 de meri de port, pe colina care scrutează zarea spre golful Muntelui Athos, se află Hotelul Sunrise, de trei stele, pe care Kaiti și Nikitas îl manageriază, de

o eleganță cochetă, ce strălucește prin designul construcției, armonia culorilor, mireasma grădinilor cu flori, calitatea excepțională a serviciilor, receptivitatea personalului. Un business de familie care impresionează de la an la an. Ingeniozitatea și dedicarea lor a dus la extindere printr-un complex de Vile Sunrise, la 500 de metri de port, cu vedere către golful Sigitikos și care panoramează întreaga insulă. Relaxare, liniște și comfort total.  

În plimbările pe insulă am descoperit străduțe idilice care urcă și coboară, o varietate de case învelite în verdele grădinilor, plantații de măslini, taverne și buticuri, cheiul portului și vasele de croazieră. Și hotelul de trei stele, ce poartă chiar numele insulei Ammouliani, oferind perspectiva mării și a muntelui sfânt, care își primește cu ospitalitate turiștii, la fel cum o face și Thalassa Boutique Hotel.  

Luciul apei este fascinant, culori indigo sau turcoise de vis, transparența care dezvăluie dinamica trupurilor avide de înot.

Plaje variate, fiecare cu ineditul său: Alykes, Karagatsia, Megali Ammos sau Agios Georgios, Kalopigado, Gripos și Faka. În golfulețe, marea fără valuri, 26-27 grade C, amenajări cu sezlonguri și umbrele, cu nisip fin alb, auriu sau de culoare închisă, în unele părți cu peisaje sălbatice, intrigante. Restaurante și taverne la dispoziție, dar și camping pentru corturi și rulote. 

Vasele de croazieră fac curse regulate. Cea mai fascinantă este croaziera spre Muntele Athos, când vaporul se apropie la 500 de metri de munte, iar mănăstirile se pot admira pe rând, în explicațiile rediofonice ghidate. Câțiva călugări au generozitatea de a sosi la bordul vaporului cu bărci pline de obiecte de cult, icoane sfințite, produse naturale preparate de ei. Slujbe miniaturale sunt ținute în acordul valurilor și al cântărilor corului adhoc de turiști. Pescărușii sunt nelipsiți la întâlnirea cu pasagerii și înhață cu nesaț, din zbor, hrana pe care aceștia le-o oferă, pe bord. O escală în localitatea-port Ouranopoli, de la poalele muntelui sfânt, este bine venită pentru un moment gastronomic de răsfăț, achiziționarea de suveniruri sau o plimbare pe străduțele pline de farmec.    

Kaiti și Nikitas dețin și un butic de lux cu produse autentice ale locului, vinuri de colecție, preparate de cosmetică, creații de autor ca bijuterii și obiecte de cult legate de Muntele Athos. Sunt implicați în organizarea evenimentelor cultural-gastronomice sau religioase specifice zonei. Sora lui Kaiti, Penny, este un partener serios de echipă în gestionarea hotelurilor, iar sora lui Nikitas, Lina, manageriază o terasă atractivă pe una din plajele de bază ale stațiunii. Seniorii familiei extinse – părinții lor – sunt oameni care duc tradițiile mai departe. Apostolia, mama lui Nikitas și a Linei, crează obiecte artistice și tablouri semnificative, gestionând un hotel-butic. Eleni, mama lui Kaiti, Penny și Kostas, este implicată în coodonarea activităților Muzeului Popular Etnografic, reprezentativ pentru istoria insulei. Turiștii sunt ghidați printre costume populare grecești, piese de mobilier vechi și fotografii ale generațiilor care au clădit insula, prilej de a cunoaște valorile acestei comunități elene de excepție.  

Aici, pe insula cu 600 de locuitori, oamenii sunt prieteni și se ajută, colaborează la evenimente și atrag vizitatorii la manifestări de importanță pentru zonă. Biserica Sfântul Nicolae, monument bizantin ridicat în 1865 de călugării Muntelui Athos, este lăcașul de cult în jurul căruia se adună localnicii la sărbătorile creștine sau alte momente semnificative pentru comunitate. Scoaterea icoanei Sfintei Fecioare Maria și purtarea ritualică prin stațiune cu mulțimea în alai și sunete de tobe a fost o procesiune de mare vibrație spirituală la care am luat parte, în contextul în care rugăciunile locuitorilor se îndreptau și pentru protejarea regiunilor Greciei de nenumăratele incendii care nu mai dau pace multor arii de pe glob, în ultimii ani. Cu toate acestea, incendiile au ocolit totdeauna zona Ammouliani. Acum, o problemă care preocupă multe părți din teritoriul Greciei este împuținarea resurselor de apă și găsirea soluțiilor de preservare a acesteia.

Din 1925, insula administrată până atunci de călugării care au menținut-o prin cultivarea plantațiilor de măslini, a viței de vie și creșterea animalelor traversează o schimbare odată cu sosirea refugiaților veniți din Asia Mică, din Insulele Propontis – Galleme, Passalimani, Skoupia. Influența Constantinopolului își face loc astfel prin cultura, obiceiurile și tradiția păstrate în zeci de ani. Noii locuitori au îmbrățișat pescuitul, dar și construcția de ambarcațiuni. Chiar fratele surorilor Tsakni, Kostas, este un pasionat pescar și specialist în navigație.

Astăzi, Ammouliani este un medalion de modernitate și rustic, grefat de hărnicia, dedicația și creativitatea locuitorilor săi, pe fondul unei naturi și localizări geografice deosebite, spectaculoasă și binecuvantată.

Dialog cu gazdele noastre

În trepidația zilelor pline pe care membrii familiilor Tsakni și Martigakis le dăruiesc turiștilor și comunității, am reușit să obțin câteva opinii de la câțiva dintre ei despre ceea ce reprezintă insula pentru ei și ce îi animă în preocupările lor.

Reporter: Care considerați că ar fi cele mai atractive părți ale destinației Ammouliani?

Nikitas Martigakis: Atmosfera pe care o degajă, localnicii prietenoși, locația foarte aproape de continent, la 10-15 minute cu ferrybotul care se deplasează foarte des, natura și plajele unice, timpul petrecut aici – care capătă o altă dimensiune și noutățile în gastronomie pe care noi le propunem. Iată un pachet special!

Kaiti Tsakni, soția lui Nikitas: Plajele, cu o apă cristalină, de un tourcoise amețitor. Apoi, Muntele Athos. De asemenea, localitatea Stagira, de lângă Tripiti, locul unde s-a născut filozoful Aristotel.

Penny Tsakni, sora lui Kaiti: Apropierea de continent, plajele cochete și curate, la care se ajunge foarte ușor; în general, distanțele mici între punctele de interes de pe insulă. Și vecinătatea cu zona Muntelui Athos.

Reporter: Ce vă determină să vă mențineți businessul turistic în top, care sunt caracteristicile activității voastre din HORECA?

Nikitas Martigakis: Avem un grup întreg de oameni dedicați afacerii, oricare este pregătit să promoveze insula într-un anume fel; ei determină turiști din țări atât de diverse să vină aici. De asemenea, am găsit modalități de a extinde sezonul turistic pe parcursul anului, iar serviciile noastre acoperă până la 120 de tipuri de activități. Ideea de a munci cu toții în familie, bucuria ca prin serviciile oferite să determinăm turiștii care ne calcă pragul să revină. Evident, avem la bază o strategie etapizată și folosim tehnici de marketing.

Kaiti Tsakni: Echipa Sunrise este o echipă de familie. Noi iubim ce facem. Dar ne iubim și clienții. Pot spune că am fost binecuvântată. Am parcurs 30 de ani de muncă asiduă, multe ore în fiecare zi, experiențe peste experiențe. Și astfel am ajuns să dăm în funcțiune și cele patru Vile Sunrise.

Penny Tsakni: Ceea ce facem ne place foarte mult, nu o considerăm ca pe o muncă propriu-zis. Tratăm oaspeții, turiștii sosiți la noi ca pe niște membri de familie. Ceea ce ne definește este și calitatea, în general. Micul dejun include numai produse de casă, locale, din fermele noastre. Și urmărim o curățenie exemplară.

Reporter: Este importantă tradiția? În ce mod o vedeți?

Nikitas Martigakis: Tradiția este parte din cultura noastră, face parte din viața noastră. O întâlnim în istorie, arhitectură, gastronomie. Am fondat o asociație care promovează cultura, organizăm festivaluri, ne-am implicat în organizarea Muzeului Tradiției Populare.

Kaiti Tsakni: Vrem să priviți Ammouliani și ca locul unde găsești tradiția relaxării! Un întreg complex de elemente de stil de viață, pe care să le transmitem de la generație la generație. 

Penny Tsakni: Inoculăm tradiția copiilor noștri. Avem deja trei generații în acțiune. Cei tineri vin alături de noi, ne ajută, lucrează, învață. Astfel se formează ca oameni dedicați, care vor ști cum să abordeze lucrurile în viață.

Reporter: Care este cea mai mare realizare de până acum?

Nikitas Martigakis: Am multe împliniri: familia și job-ul meu, pe care îl privesc ca pe un hobby. Am reușit să cresc, an de an, afacerea în turism. Am studiat, la Universitate în Salonic, Business în Turism, cu specializare în hotelărie, dar și Management, Marketing, Administrație Publică.

Kaiti Tsakni: Am o familie fericită.

Penny Tsakni: Copii mei sunt cea mai mare realizare. Mie imi place foarte mult să comunic. Sunt mulțumită și de specializările în Turism, Operare Hoteluri și Management, ca studentă la Salonic. Profesiunea din turism ”este viața noastră”. 

Reporter: Ce aveți în perspectivă?

Nikitas Martigakis: Vizăm Programul Eco Islands, care include dezvoltarea ecologică a 40 de insule. Până în 2027, vrem să finalizăm Marina pentru insulă, cu 40 de iahturi moderne în zona portuară. Și festivalurile, să existe pe tot parcursul anului calendaristic.

Kaiti Tsakni: Să susținem sezonul estival din mai până în octombrie. Și să construim o ofertă complexă pentru Vilele Sunrise – visul nostru mai vechi.

Penny Tsakni: Vilele Sunrise să cucerească piața. Iar copiii să-și termine studiile.

Iată câteva din gândurile, împlinirile și preocupările unor antreprenori din Grecia, care ne-au impresionat și ne-au devenit prieteni.

Kaiti, alături de sora sa Penny și fratele său Kostas și familiile acestora, împreună cu Nikitas, alături de sora sa Lina și familia acesteia, împreună cu mamele lor, dar și generația copiiilor lor sunt un exemplu de promotori ai turismului responsabil, chiar dacă nu și-au propus asta conceptual, dar intuiția, experiența și cunoașterea căpătate în timp și darurile cu care au fost înzestrați nativ i-au dus pe acest drum frumos. Bucură turiștii din lumea largă, și-i fac prieteni, dar aduc și prosperitate locului. Iar ca ei, mulți conaționali construiesc ospitalitatea productivă, aceea care ne atrage. 

GALERIE FOTO

Foto și text: Doina Tătaru