Asemeni tuturor societăţilor modernităţii târzii, societatea românească post-decembristă se confruntă, de-asemenea, cu o serie de probleme sociale şi factori de risc ale căror efecte conduc sau pot conduce la blocaje şi sincope în funcţionarea întregului ansamblu social. Majoritatea proceselor globale purtătoare de riscuri structurale au găsit România nepregătită din punct de vedere strategic şi logistic pentru a le putea face faţă.
Pe de altă parte, tranziţia statului român de la sistemul comunist la cel democratic, marcată de sincope şi, în unele aspecte, chiar de regres şi restaurări camuflate a unor mecanisme şi practici dezavuabile, a adâncit insecuritatea societală, agravând semnificativ riscurile societăţii româneşti.

Plecând de la literatura de specialitate şi de la inventarierea celor mai semnificative riscuri societale, se pare că sectorul de mediu este una dintre cele mai afectate sfere, deoarece uriaşa încrengătură de intercondiţionări a tuturor intervenţiilor socio-politice realizate în plan mondial pentru producerea şi conservarea bunăstării şi dezvoltării economice este acompaniată inveitabil de creşterea riscurilor societale, toţi lucrând cu un singur scop- maximizrea profiturilor, indiferent de costurile asupra societăţii şi aupra mediului. Din cauza lipsei de reglementări ale producţiei, distrugerea mediului este continuă iar generalizarea expunerii tot mai puternică a societăţii contemporane la acest tip de riscuri structurale, ne detertmină să afirmăm că trăim într-o societate de risc.

De aceea, practicarea unui turism responsabil vine ca o alternativă  pentru a stabili un punct de vedere care să funcţioneze şi pe care să-l perpetuăm, deoarece dezvoltarea conceptului de turism responsabil se poate transpune printr-o gestiune a tuturor resurselor care să aprobe îndeplinirea cerinţelor de tip economic şi social, dar şi protejarea integrităţii culturale, a ecosistemelor biodeiversităţii şi a sistemelor ce întreţin viaţa.
În prezent, în România se încearcă responsabilizarea faţă de mediu a comunităţilor locale din Delta Dunării prin derularea unor cursuri şi seminarii de informare a localnicilor care sunt implicaţi în diferite activităţi de turism. Necesitatea unui turism responsabil în Delta Dunării este benefică atât pentru ecosistem cât şi pentru comunităţile umane.

Desfăşurându-se pe o suprafaţă de aproximativ 3. 450 km2, Delta Dunării face parte începând cu anul 1991, din patrimoniul UNESCO, şi este considerată rezervaţie a biosferei. Astăzi în Delta Dunării există nu mai puţin de 10 specii de păsări protejate, unele dintre acestea fiind declarate şi monumente ale naturii: pelicanul, lopătarul, egreta mare, lebăda mută şi lebăda cântătoare, piciorongul, vulturul codalb, avozeta.

Diversitatea faunistică şi floristică fac din Delta Dunării un loc unic în Europa, datorită peisajelor sale inegalabile, transformând această regiune într-un adevărat monument al naturii.
Pentru ca România să dispună de astfel de modele, trebuie mai întâi să identificăm adevărata cauză care stă la baza problemei; „realitatea este că grupurile bazate pe lăcomie, corupţie, putere şi profit nu sunt adevărata sursă a problemei – ele sunt simptome. Consecinţa directă este că trebuie să ne luptăm unii cu ceilalţi pentru a supravieţui.”
Bernard Lietaer