Respectind traditia anuala,de ziua culturii nationale, ce corespunde cu ziua de nastere a poetului nepereche  Mihai Eminescu, Asociatia Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism,a organizat gala de decernare a premiilor anuale.
Anul acesta ,ne-am bucurat de gazduirea ireprosabila a municipiului Giurgiu,care prin autoritatile sale, in frunte cu  domnul  Primar Nicolae Barbu ,ne-a creat cadrul propice pentru gazduirea evenimentului,dar ne-a oferit si prilejul de a descoperi frumoasa asezare de la Dunare.

Situat la kilometrul 493 al Dunarii ,Giurgiul se prezinta astazi ca un oras nou in plina ascensiune socio-economica,autoritatile incercind sa-I croiasca o haina noua,la zestrea sa de secole.Si bineinteles ca turismului I s-a rezervat oparte de loc de neglijat,daca ne gindim la indraznetul proiect de transformare a canalului Cama,intr-o moderna marina,de care era necesara nevoie  pentru un port dunarean si de perspectivele turistice transfrontaliere  Giurgiu –Ruse.

Noi, ziaristii de turism ne-am bucurat  sa descoperim comorile  turistice, ce pot atrage  pe cei care vin aici, in fosta cetate a lui Mircea cel Batrin.
Mentionat in Codex Latinus Parisinus  in sec al XV-lea sub numele de Zorio,va fi atestat documentar la 23 septembrie 1403,atunci cind la cetatea sa de aici,domnitorul Mircea cel Batrin incheia tratatul de alianta cu regele polon Vladislav Jagello.

Cetatea greu incercata si la 1394 va cadea in miinile turcilor in 1420,pentru mai bine de  patru sute de ani,cu mici intermitente, cum ar fi in perioada lui Mihai Viteazul,fiind transformata in raia
Turcii ii vor schimba numele in Yergogu(legendele spun ca numele de Giurgiu vine fie, de la sfintul patron al Genovei-Sf.Gheorghe,San Giorgio pe limba celor care, pe linga navigatie se ocupau si cu negotul,stabilind aici o zona de acest gen, fie dupa ultimile opinii ,de la un cioban ce i-a ajutat pe unii  localnici sa scape din robia turceasca, si care se numea Giurgiu sau Giurgi ori Jurj.) si datorita importantei sale de cap de pod pentru cele doua maluri ale Dunarii,il vor ridica la rangul de kaza(district),pe la 1560.

In 1829 in urma pacii de la Adrianopol ,ce punea capat rasboiului ruso-turc,Giurgiu revine la Tara Romaneasca si  incepe o viata noua.
Prima dovada: ridicarea de biserici.Cum pe vremea turceasca,lacasurile de cult crestine  trebuiau sa fie cladite sub pamint,la suprafata neputind fi mai inalte decit un calaret pe calul sau,acum romanii crestini pot sa se bucure de libertate religioasa deplina.

La 1806 era cladita in pamint biserica Adormirea Maicii Domnului.Documente atesta si un preot pe Radu Sin popa Ivan,hirotonisit preot de catre vladica Cerveno chir Chiril.Acum,incepind cu 1840 pina in 1852 se ridica pe bazele vechiului  lacas o noua biserica,cu plan bazilical cu turle pe naos si pridvor,avind la temelie piatra din vechea cetate a lui Mircea cel Batrin.
Mai tirziu ,arhitectul Penescu si inginerul Ciulei(tatal marelui regizor) ii vor da noua infatisare bizantina.

Pictura interioara in ulei realizata de Nicolae Pitaru, in tehnica scolii lui Tattarescu ,va fi modificata in tempera grasa,in stil neobizantin intre 1939-1954,de catre Nicolae Stoica si restaurata in perioada 1989-2005 de catre ucenicul acestuia Ion Drejoi.

Catapeteasma baroca ,cu pictura in ulei de Nicolae Pitaru,avea 12 icoane mari.Ceea ce avem astazi este catapeteasma redusa din 1948.
O importanta icoana,Sfinta Treime,este donata de catre sotia generalului rus Soymonov ,pentru vesnica pomenire a sotului ei si a ostenilor acestuia.
Ziua de deplina glorie a acestei frumoase biserici este 9 aprilie 2006 cind devine catedrala episcopala.

Urmatorul popas a fost facut la Biserica Buna Vestire,fosta biserica greceasca.In 1863,comunitatea greaca din Giurgiu,cu acordul domnitorului A.I.Cuza,incepe ridicarea acestui sfint lacas, ce va fi sfintit pe 12 decembrie de ziua Sfintului Spiridon si care peste ani va adaposti moaste ale Sfintei Mucenite Ecaterina si vesmintul Cuvioasei Parascheva.

In perioada 1866-1867,Gheorghe Tattarescu realizeaza pictura in ulei,procedeu revolutionar pentru acele timpuri,iar printre ctitori se numarau  Alexandru Ipsilante si Negroponte.
Astazi biserica mai poarta denumirea si de Biserica Tinerilor,deoarece preotii parohi au considerat ca tineretul poate fi un factor essential spiritual si religios ,ce se poate implica in diverse proiecte.Exista un comitet parohial al tinerilor ce coordoneaza activitatea parohiala a acestora.

Am primit invitatia de a participa la un astfel de eveniment,ce reinvie o traditie greceasca si anume concursul prajiturilor binecuvintate,in luna august de praznicul sfintului mucenic Fanurie.
De asemenea vizita noastra nu a trecut neobservata aici,preotul paroh Tudor Georgian acordindu-ne o diploma de merit pentru  ca am pasit in sfinta biserica “in luna lui Gerar,ziua a 15-a,anul mintuirii 2015,an ce aduna 150 de ierni de la prima sfintire”.

In apropierea portului ,pe locul unei foste geamii turcesti, se ridica de la 1830 Biserica Sfintul Nicolae,astazi biserica schitului cu acelasi nume.
Hramul i-a fost dat  in amintirea tarului Nicolae l al Rusiei,ce domnea in timpul acela.Avea forma patrata,cu altarul sub forma de absida si pridvorul acoperit cu bolta cilindrica si turla de lemn..
Va fi bombardata de turci la 1877 si recladita intre 1905-1907 cu piatra de la cetate.Nemtii o vor bombarda si ei in 1944 si va fi refacuta un an mai tirziu(In afara turlei) dupa modelul Bisericii Sfintul Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges. Ghiulele infipte in trupul biseri, stau si astazi marturie acelor vremuri de mare durere.Poate ca moastele Sfintului Vasile cel Mare,ale Sfintei Macrina si ale Sfintului Grigore Dialogul(de la Nyssa),vor ocroti de acum incolo schitul  pe calugarii vietuitori, pe enoriasi si pe giurgiuveni,precum si pe turistii ce vin prin aceste locuri.

Nu departe de schit, se afla primul pod  metallic  curb de cale ferata si sosea construit in Romania.Il realiza  intre 1905-1906 marele inginer Ion Ionescu Bizet,cel care lucrase cu Anghel Saligny la podul de la Borcea.Personalitate importanta a ingineriei romanesti ,Ion Ionescu a fost presedintele Societatii Politehnice intre 1932-1934 ,fondator  al  Gazetei matematice in 1895 si din 1919 membru correspondent al Academiei Romane.

Ajungind la  linga pod ,imi aduc aminte versurile pe care inginerul Edgar Russu I le dedicase, contructorului podului Bizet,la aniversarea virstei de 68 de ani,pentru a marca geniul constructor al acestuia:
“Un pod la Giurgiu se lauda odata
Ca domnul professor ii e tata
Toate podurile din tara
Protestara
Ce e?Noua nu ne e nimic?
De nu ni-i tata,ni-i bunic.

De vrei sa cunosti istoria acestor locuri din Cimpia Burnasului si Lunca Dunarii,cu urme ce vin din mezolitic,trebuie sa te opresti  cel putin un ceas la Muzeul Judetean Teohari Antonescu.
Cu grija ,migala si professionalism aici sint adunate exponate de exceptie,marturii ale civilizatiei umane pe aceste locuri si a evolutiei romanilor in spatial dunarean..
Cu ocazia zilei Poetului National,membrii AJTR au depus o coroana de flori la bustul acestuia din Parcul Alei,parcul cel mai cunoscut si drag giurgiuvenilor.
Corneliu Medrea realiza in 1938 bustul lui Mihai Eminescu,incoronind astfel  locul de promenada gindit ,pentru orasul de la Dunare, de catre generalul Kisseleff la 1830.
Pentru a multumi armatei franceze  ce ne-a ajutat in primul razboi mondial,aici s-a ridicat monumentul dedicat acesteia si care poarta numele marelui ei commandant, maresalul Foch.
Pentru a continua lectia de istorie ,in parc s-au realizat si busturile a 23 de eroi ai razboiului de independenta,create in anul 1977 , de  sculptori importanti precum Boris Caragea,Vasile Gorduz,Elena Avramescu,Jana Gertler s.a.

Clipele petrecute pentru descoperirea sau redescoperirea acestor bijuterii turistice ale Giurgiului,au marcat profund, la inceput de an, sufletele acelora obisnuiti cu frumosul si care iubesc turismul si valorile sale  si a caror menire este de a le face cunoscute semenilor lor.

Invalid Displayed Gallery