Data de 25 septembrie marchează un eveniment important pentru mediul înconjurător deoarece, prin intermediul celebrării Zilei Internaţionale a Mediului Marin, se accentuează din nou problematica poluării subacvatice la nivel mondial. Scopul este acela de a mobiliza opinia publică atât cu privire asupra relevanţei economice a industriei maritime cât şi asupra obiectivului primordial – de a conserva biodiversitatea şi de a asigura mediului acvatic resurse variate şi dinamice astfel încât să fie curat şi productiv. Evenimentul este etichetat drept un jalon în progresul mişcării globale de protecţie a mediului marin şi un punct de start pentru cooperarea internaţională în acest sector.
Mările şi oceanele alcătuiesc mediul fizic şi biologic care de-a lungul istoriei a avut un aport semnificativ asupra multor civilizaţii care au ştiut cum să exploteze potenţialul apelor pentru a-şi atinge principalele obiective. Datorită permanentului ciclu creat de natură, mediul acvatic generează condiţii favorabile de viaţă graţie variaţiilor termice a rezistenţei la forţa gravitaţionala precum şi datorită aprovizionării cu apă, dioxid de carbon şi săruri atât de necesare vegetaţiei.
Totalitatea organismelor din mări, la fel ca şi cele din oceane, este formată dintr-o multitudine de plante şi animale microscopice, ceea ce înseamnă că, datorită faunei şi florei marine uniforme şi extrem de variate, mediul marin este plin de viaţă.
Mediul marin dispune de o succesiune de surse de energie, cum ar fi zăcămintele de ţiţei, gaze naturale, şi nu în ultimul rând, valurile şi curenţii, a căror periodicitate şi valoare sunt de un real folos obţinerii energiei, motiv pentru care, pe platforma continentală a multor ţări din întreaga lume se derulează activităţi de prospectare şi de exploatare a ţiţeiului şi a gazelor naturale aflate în adâncuri, indiferent de consecinţele asupra mediului, singura preocupare fiind profiturile corporaţiilor.

Aşadar, evoluţiile care au loc asupra mediului nu pot fi separate de tendinţele majore din politica mondială în această eră a globalizării. Într-un moment în care atenţia pare a se focaliza către o redefinire a ameninţărilor globale, accentul se plasează pe o cooperare mai intensă care să genereze combaterea factorilor perturbatori asupra mediului, asupra comunităţii locale şi asupra evoluţiilor regionale, însă modul în care au fost îndeplinite aceste promisiuni este de cele mai multe ori contestat. Mediul marin, sub multiplele lui forme, reprezintă unul dintre cele mai semnificative constituiente ale peisajului geografic şi cea mai importantă resursă a vieţii, însă, amprenta individului nu a făcut altceva decât să influenţeze mediul prin acţiunile sale al căror impact negativ se resimte astăzi şi va afecta inclusiv generaţiile următoare.

De exemplu, în ciuda progreselor considerabile care s-au produs în multe domenii, Regiunea Mării Negre este definită în continuare de serioase decalaje de dezvoltare şi discrepanţe în privinţa veniturilor şi a protejării mediului, atât în interiorul statelor, cât şi între acestea, de serioase disparităţi în sfera calităţii mediului, a maturităţii mecanismelor legislative, administrative şi de reglementare orientate spre piaţă. Alături de cazurile persistente serioase de degradare a mediului, aceşti factori pot genera tensiuni adiţionale atât între state, cât şi în interiorul acestora şi sunt, prin urmare, percepuţi ca provocări specifice la adresa stabilităţii şi securităţii naţionale şi regionale. De aceea, este esenţial ca factorii decizionali să gestioneze eficient şi în timp util problemele de securitate cu care se confruntă statele pontice şi să realizeze o bună guvernanţă a securităţii regionale. Asta înseamnă că şi comunitatea locală trebuie să se implice activ în protejarea şi conservarea mediului marin, depunând eforturi pentru stabilirea unor standarde de siguranţă mai riguroase pentru combaterea ameninţărilor asupra acestui sector.